Holes in my life

Știi, imi vreau viața pe care o aveam înainte. Îmi vreau familia iar impreuna ; vreau rasete, zâmbete , petreceri si sărbători. Te mai vreau și pe tine. TU, vesnicul TU .  Îmi e dor de persoanele care au trecut in neființă. Îmi e dor de tot, dar trebuie sa fiu tare. Știu că sunt toți acolo sus , ne veghează si au grija de noi.  Dar tu, mă vezi slăbită.. Nu am nevoie de mila ta, ci de tine . Am nevoie de tine mai mult ca niciodată.  Din tot ce s-a întâmplat săptamâna asta, am ajuns la concluzia că iubirea te poate omorî. Te omoară dacă nu iubești persoana potrivită.  Mi-e frică acum. Mi-e frica ca poate-i voi cădea si eu in plasă. Nu vreau să mor, de aceea ma zbat să mă detașez.  Îl iubesc, dar o sa-mi treaca..nu? O sa-mi treaca sau doar ma mint singura de atata timp incoace?... Înca iti simt prezenta când sunt cu spatele. Înca iti astept brațele care sa-mi cuprinda mijlocul ; mai am chiar si sarutarile tale pe gatul meu. Mai vreau iarași zilele alea când te priveam neînceta

Mi-e greu sa-mi găsesc cuvintele. Mi-e greu sa mă adun. Mă simt puţin pierdută... Sunt bine, DA sunt bine. Deşi unele persoane punandu-se în locul meu nu cred ca ar fi . Poate încă mă doare puţin. E ciudat cum nu mai am aceleaşi sentimente cand îl vad la cativa centimetri distanţa de mine. Dar e bine, am ajuns intr-un punct unde nu mă vedeam niciodată. Am ajuns sa mă desprind de trecut si de tot ce înseamnă I . Încă mai fac mici legături dar deja e de domeniul trecutului. Prezentul conteaza acum. Nu îmi doresc sa trăiesc in trecut. A fost frumos, dar e  gata. Oricum nu mă vedeam cu o alta relaţie atat de curand. Mă gandeam ca nu o sa-mi uit deloc vechea relaţie. Ce-i drept mai tanjesc puţin, dar nu are rost. EL se comporta frumos. Mă simt bine în preajma sa, chiar si în preajma prietenilor lui. Îl cunosc de mai bine de 2 ani. A fost primul băiat care mi-a plăcut de la prima vedere. Era o dragoste copilăroasa. Si am rostit atunci ca roata se va întoarce si asa a fost. El e cel car

Ploua iar si iar.. Se pare ca in ultimele zile a plouat din ce in ce mai des... Nu imi place ploaia, desi uneori ador sa o ascult. O ascult citind o carte buna, urmarind un serial, sau pur si simplu cuibarindu-ma in pat .. Vorbesc cu ploaia, nu imi poate da sfaturi dar ma asculta, ma linisteste.. Ii vorbesc si o rog sa imi ia nesiguranta si lipsa de incredere , durerea si nefericirea din suflet, lacrimile si tristetea de pe fata. O rog sa imi spele si inima astfel incat sa rasara un curcubeu frumos plin de mangaiere, iubire si fericire.   Dar draga mea prietena nu poate face asta. E doar dorinta mea ca ploaia sa sterga partile rele din viata. Sper si cred ca intr-o buna zi dupa o furtuna aspra, oamenii sa iasa pe strada si sa-si zambeasca. Sa uite de suparari si sa se intoarca la o viata fericita si "indesata" cu zambete si rasete. Mi-e dor de oameni fericiti. Mi-e dor de chipuri blande si vorbe calde. Mi-e dor de soare si de zilele insorite... Dar totusi ploua si pa