Si ploua, ploua incet peste inima mea...

Ploua iar si iar..
Se pare ca in ultimele zile a plouat din ce in ce mai des... Nu imi place ploaia, desi uneori ador sa o ascult. O ascult citind o carte buna, urmarind un serial, sau pur si simplu cuibarindu-ma in pat ..
Vorbesc cu ploaia, nu imi poate da sfaturi dar ma asculta, ma linisteste..
Ii vorbesc si o rog sa imi ia nesiguranta si lipsa de incredere , durerea si nefericirea din suflet, lacrimile si tristetea de pe fata.
O rog sa imi spele si inima astfel incat sa rasara un curcubeu frumos plin de mangaiere, iubire si fericire.
 

Dar draga mea prietena nu poate face asta. E doar dorinta mea ca ploaia sa sterga partile rele din viata. Sper si cred ca intr-o buna zi dupa o furtuna aspra, oamenii sa iasa pe strada si sa-si zambeasca. Sa uite de suparari si sa se intoarca la o viata fericita si "indesata" cu zambete si rasete.
Mi-e dor de oameni fericiti. Mi-e dor de chipuri blande si vorbe calde. Mi-e dor de soare si de zilele insorite...
Dar totusi ploua si pana atunci e cale lunga.
Ploua, iar mie mi se face un dor nebun de tine!