Iar.. si din nou.
Eram convinsa ca începusem un nou capitol în viaţa mea si ca nu voi mai da peste oameni care sa mă rănească. Dar s-a întamplat din nou. Am fost data la o parte iar după scoasă vinovată.. Îmi era frica sa-l las sa pătrundă în viaţa mea ; dar i-am acordat o şansa văzand ca ţinea la mine, mai mult decat as fi făcut-o eu. Am ajuns sa-l iubesc într-un timp destul de scurt si nu mă puteam vedea fără el, dar toate astea pană m-a rănit, cu vorbe. Era băiatul perfect, pană se enerva. Nervii îl făceau alt om. Nu mai era băiatul de care mă îndrăgostisem si care se lumina la fata de fiecare data cand mă vedea la liceu . M-am saturat de oameni care cred ca pot intra si ieşi din viaţa mea cand doresc. Nu sunt gara ; nu poţi sta doar 5 minute iar după.. sa-ti vezi de drum. Te iubeam, prostule. Si încă te iubesc. Dar tu ai dat cu bata în balta si doar cu cateva cuvinte, ai reuşit sa-mi deschizi ochii si sa-mi arati ca nu m-ai dorit niciodată pe mine. Îţi era frica de singuratate, atat.