Știi, imi vreau viața pe care o aveam înainte. Îmi vreau familia iar impreuna ; vreau rasete, zâmbete , petreceri si sărbători. Te mai vreau și pe tine. TU, vesnicul TU .
Îmi e dor de persoanele care au trecut in neființă. Îmi e dor de tot, dar trebuie sa fiu tare. Știu că sunt toți acolo sus , ne veghează si au grija de noi.
Dar tu, mă vezi slăbită.. Nu am nevoie de mila ta, ci de tine . Am nevoie de tine mai mult ca niciodată.
Din tot ce s-a întâmplat săptamâna asta, am ajuns la concluzia că iubirea te poate omorî. Te omoară dacă nu iubești persoana potrivită.
Mi-e frică acum. Mi-e frica ca poate-i voi cădea si eu in plasă. Nu vreau să mor, de aceea ma zbat să mă detașez.
Îl iubesc, dar o sa-mi treaca..nu? O sa-mi treaca sau doar ma mint singura de atata timp incoace?...
Înca iti simt prezenta când sunt cu spatele. Înca iti astept brațele care sa-mi cuprinda mijlocul ; mai am chiar si sarutarile tale pe gatul meu. Mai vreau iarași zilele alea când te priveam neîncetat pe sub gene, tu să mă prinzi iar eu să mă intorc inocenta si rușinată ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Le simt. Simt tot..
Mă gândesc cu groază că vine Crăciunul, iar eu nu voi avea cui sa-i cumpar cadou. Nu va avea cine sa se bucure ca am strans banuți și că m-am gandit la el.
Numai bine, sunt sătulă să te popemensc in fiecare postare. Mi-am obosit chiar si prietenii. Sa fiți fericiți, dar nu uita cât te-am putut iubi, cu tot sufletul, cu toată inima, cu tot trupul..
Comentarii
Trimiteți un comentariu