I can. I just knew I can .:)
Mi-e greu sa-mi găsesc cuvintele. Mi-e greu sa mă adun. Mă simt puţin pierdută... Sunt bine, DA sunt bine. Deşi unele persoane punandu-se în locul meu nu cred ca ar fi . Poate încă mă doare puţin. E ciudat cum nu mai am aceleaşi sentimente cand îl vad la cativa centimetri distanţa de mine. Dar e bine, am ajuns intr-un punct unde nu mă vedeam niciodată. Am ajuns sa mă desprind de trecut si de tot ce înseamnă I . Încă mai fac mici legături dar deja e de domeniul trecutului. Prezentul conteaza acum. Nu îmi doresc sa trăiesc in trecut. A fost frumos, dar e gata. Oricum nu mă vedeam cu o alta relaţie atat de curand. Mă gandeam ca nu o sa-mi uit deloc vechea relaţie. Ce-i drept mai tanjesc puţin, dar nu are rost. EL se comporta frumos. Mă simt bine în preajma sa, chiar si în preajma prietenilor lui. Îl cunosc de mai bine de 2 ani. A fost primul băiat care mi-a plăcut de la prima vedere. Era o dragoste copilăroasa. Si am rostit atunci ca roata se va întoarce si asa a fost. El e cel car