luni, 7 octombrie 2013

Sa nu ma lasi sa plec...niciodata!
Nici macar atunci cand iti cer eu sa o faci.
Cand ma indepartez de tine strange-ma in brate si lipeste-mi urechea de pieptul tau.
Cand refuz sa ma mai uit in ochii tai lasa-ma sa-ti ascult inima,caci ea imi va vorbi mai bine decat ochii.
Cand par sa uit de iubire si ma ascund in carapacea mea dorind sa scap de rani invizibile celorlalti, adu-mi aminte cat de mult contezi.
Cand dezvalui acele lucruri pe care nu ti-ai dori sa le stii, iarta-ma si apreciaza-mi sinceritatea..
Cand mai vreau sa fug prinde-ma de mana si vorbeste-mi despre ploi ca sa imi amintesc ca furtuna dinauntrul meu poate fi alungata doar de soarele sufletului tau! 

Si o sa ma intorc! 


joi, 8 august 2013

Iar.. si din nou.

Eram convinsa ca începusem un nou capitol în viaţa mea si ca nu voi mai da peste oameni care sa mă rănească. Dar s-a întamplat din nou. Am fost data la o parte iar după scoasă vinovată..
Îmi era frica sa-l las sa pătrundă în viaţa mea ; dar i-am acordat o şansa văzand ca ţinea la mine, mai mult decat as fi făcut-o eu. Am ajuns sa-l iubesc într-un timp destul de scurt si nu mă puteam vedea fără el, dar toate astea pană m-a rănit, cu vorbe. Era băiatul perfect, pană se enerva. Nervii îl făceau alt om. Nu mai era băiatul de care mă îndrăgostisem si care se lumina la fata de fiecare data cand  vedea la liceu . 
M-am saturat de oameni care cred ca pot intra si ieşi din viaţa mea cand doresc. Nu sunt gara ; nu poţi sta doar 5 minute iar după.. sa-ti vezi de drum. 
Te iubeam, prostule. Si încă te iubesc. Dar tu ai dat cu bata în balta si doar cu cateva cuvinte, ai reuşit sa-mi deschizi ochii si sa-mi arati ca nu m-ai dorit niciodată pe mine. Îţi era frica de singuratate, atat.
Si acesta este sfarsitul verii mele. Iar cand te voi vedea, din intamplare, voi tine minte ca suntem doi străini care şi-au intersectat pentru câteva momente drumurile şi şi-au împărţit mângâieri şi săruturi. 

miercuri, 23 mai 2012

Si ploua, ploua incet peste inima mea...

Ploua iar si iar..
Se pare ca in ultimele zile a plouat din ce in ce mai des... Nu imi place ploaia, desi uneori ador sa o ascult. O ascult citind o carte buna, urmarind un serial, sau pur si simplu cuibarindu-ma in pat ..
Vorbesc cu ploaia, nu imi poate da sfaturi dar ma asculta, ma linisteste..
Ii vorbesc si o rog sa imi ia nesiguranta si lipsa de incredere , durerea si nefericirea din suflet, lacrimile si tristetea de pe fata.
O rog sa imi spele si inima astfel incat sa rasara un curcubeu frumos plin de mangaiere, iubire si fericire.
 543197_383217421728946_248922941825062_1131712_771055145_n_large

Dar draga mea prietena nu poate face asta. E doar dorinta mea ca ploaia sa sterga partile rele din viata. Sper si cred ca intr-o buna zi dupa o furtuna aspra, oamenii sa iasa pe strada si sa-si zambeasca. Sa uite de suparari si sa se intoarca la o viata fericita si "indesata" cu zambete si rasete.
Mi-e dor de oameni fericiti. Mi-e dor de chipuri blande si vorbe calde. Mi-e dor de soare si de zilele insorite...
Dar totusi ploua si pana atunci e cale lunga.
Ploua, iar mie mi se face un dor nebun de tine!

miercuri, 12 octombrie 2011

Zambetul ma caracterizeaza cel mai bine

Zambetul este inocenta!
Am reusit intotdeauna sa distrug invidia celorlalti doar cu un zambet . Zambeste si  gandeste-te ca tot timpul exista o sansa de a ti se indeplini visele .
Un zambet poate intoarce lumea . Poti sa faci bine dar si rau . Zambindu-i unei persoane triste ii vei reda buna dispozitie . Zambeste celui care iti vrea raul , e cea mai buna alegere .
Zambesc, chiar si acum . Inca din primele zile de viata am inceput sa zambesc .Mama imi spunea ca eram un copil fericit , zambeam cu tot trupul . Asa doresc sa raman toata viata : fericita . Am patit de multe ori sa ma intalnesc cu vechi cunostinte iar acestea sa nu ma recunoasca , iar doar cu un zambet parca am pictat in mintea lor imaginea mea : zambareata .
Am sters multe lacrimi si suspine doar cu zambete ; mereu m-a ajutat . Ma trezeam plangand uneori , iar dupa  zambeam din toata inima ; cum dupa o furtuna , mereu apare un frumos curcubeu multicolor .
De multe ori facem rau, doar cu un zambet nevinovat . Si ca de obicei ne intoarcem  privirea si mergem mai departe , zambind!

P.S. Iubea zambetul tau , dar l-a preferat pe al ei . Daca o vei revedea pe strada , zambeste-i ! Nu stiu daca vei primi inapoi dragostea pe care ti-o purta , dar un zambet ghidus cu siguranta ! 

joi, 4 august 2011

Mama mea si numai a mea!


   Mami meu, stiu ca nu sunt un copil problema dar mai am scaparile mele si te suparar. Mi-ai fost mama, tata si cea mai buna prietena. Ai luptat din rasputeri sa ma cresti pe mine si pe fratele meu. Ne-ai aratat inca de mici ce e rau si ce e bine, ai vorbit cu noi ca si cum am fi fost 2 adulti, lucru care a contat foarte mult.
Nu am crescut cu tata si nu am dus lipsa, datorita tie; pentru ca ai stiut sa te pui in locul parintilor. I-ai luat apararea in fata noastra desi stiai greselile pe care le-a facut, dar noi nu te credeam. Stiam ca e undeva acolo, dar  tata...pentru mine e doar un cuvant. Dar simt ca e mai bine asa, cand aud de Mama imi tresare inima. Nici nu stiu cum sa iti multumesc! Ma supar pe mine cand te enervez cateodata, asa din nimicuri. Si nu pot sa tac, cand vii de la servici nervoasa si iti descarci nervii. E dureros sa te vad cum te mai inchizi in camera ta si plangi pentru ca ai impresia ca nimeni nu te intelege . Dar noi, eu si fratele meu, te intelegem mai bine ca nimeni. Numai noi stim prin ce ai trecut, prin ce am trecut, impreuna, ca o familie! Numai noi stim cum e cand o vedem pe mama ca intra pe usa, numai noi! Multe femei daca ar fi fost in locul tau ar fi renuntat de mult. Dar tu, nu ai putut sa faci asta, suntem copii tai si tot timpu' ti-ai dorit o familie!
    Viata e scurta. Dar in acesti timp, destul de scurt, ne pregaseste multe .  Tare mi-ar placea sa nu te stiu singura. Cand voi fi la facultate, si voi veni acasa, mi-as dori sa-mi deschida usa Mama si Tata, nu cel biologic,dar totusi Tata. As fi egoista daca nu mi-as dori sa iti refaci viata. Singura nu le poti duce pe toate, sunt constienta.
Si te mai gandesti "Ce tata le-am dat eu copiilor astia." Daca el nu a stiut sa pretuiasca, de ce te invinovatesti tu?! De ce? Nu ai nicio vina. Pur si simplu unele "persoane" nu sunt de tinut pe langa casa omului. Viata e grea, nimeni nu a zis ca-i usoara. Dar impreuna vom trece peste greutatile care sunt si care ne mai asteapta.
Iti multumim Mami ca ne esti aproape, ca ne sprijini, ca ne asculti, ca ai incredere in noi, ca ne sustii, multumim ca ne esti MAMA!!!

Iti multumim din suflet si te iubim!
                                                         C & F !

miercuri, 13 iulie 2011

Controleaza-te:-?..

Am prostul obicei de a provoca... imi place sa imi provoc prietenul:)) dar el nu intelege partea buna a provocarilor, ba chiar se supara...
De ce am pus titlu "Controleaza-te"? Pentru ca asta ar trebui sa invat eu, sa ma controlez...sa nu mai fiu atat de cicalitoare si sa am cat de cat incredere in persoana de langa mine..
Ne-am despartit de multe ori din aceasta cauza dar tot nu ma pot stapani...
Am citit de curand un articol bazat pe "De ce sunt femeile cicalitoare." si mi-am raspuns la cateva intrebari. Majoritatea ne intrebam.. "Oare ce face acum?" "De ce nu ma imi raspunde la telefon/mesaj? Oare ma inseala?" Da, sunt multi barbati care fac asta; dar te-ai gandit ca ar fi bine sa ai putina incredere? Nu, ca orice femeie! Poate sunt unii care nu merita, dar nu strica sa incerci...
Eh, barbatii pun pariu ca nu isi fac astfel de probleme; dar suntem femei si ar trebui sa ne gandim la noi si la nervii nostri!

luni, 30 mai 2011

Te-ai dovedit a fi mai mult decat o simpla prietena!

Deseori persoanele la care te astepti mai putin iti pregatesc mari surprize. Nu am stiut de la inceput care imi este prieten si care nu. Am fost tradata, mintita, am suferit, am plans dar ea mi-a fost tot timpul alaturi. M-a ascultat atunci cand aveam nevoie sa fiu ascultata, mi-a dat sfaturi desi nu trecuse niciodata prin ce trecusem eu, a stat langa mine cand plangeam, vorbea cu mine pana la miezul noptii cand nu puteam sa adorm, desi ea era obosita . Am ras impreuna, tot impreuna ne uitam la filme horror; desi de multe ori adormea eu nu ma suparam, prezenta ei conta cel mai mult, nu ma simteam singura! Imi spunea de multe ori "Lasa fata, trece, ai trecut prin lucruri mai grele. Deci iesi cu noi in seara asta?;;)" . O iubesc pentru ca accepta o persoana asa dificila cum sunt eu, pentru ca nu se supara atunci cand ii vorbesc mai rastit, pentru ca vine la mine neinvita doar ca sa vada ce fac, pentru ca stie ce imi place, si pentru simplu fapt ca e blonduta cu ochii albastri.:x
Iti multumesc din suflet ca ai fost in tot acest timp langa mine!
Te iubesc T, si iti doresc tot binele din lume!!

joi, 7 aprilie 2011

Adolescenta

Este o perioada de tranzitie biologica, psihologica si sociala, o trecere de la copilare la maturitate. Aceasta etapa are caracteristici speciale si cerinte propii. Adolescentul isi stabileste altfel de relatii cu sexul opus, isi organizeaza si-si consolideaza o independenta emotionala fata de parinti si alti adulti. Este in cautarea personalitatii sale, a identitatii sale, nerabdator sa-si aleaga un model, gata sa-si cucereasca locul sau in lume.
Dupa parerea mea adolescenta este cea mai frumoasa etapa a vietii! Cand ma gandesc la adolescenta imi trec prin minte toate nazbatiile pe care le-am facut pe la 14-17 ani :)). Nu aveam nicio grija, mergeam la scoala/liceu, le ceream mereu bani parintilor, cred ca nu exista o zi de vineri in care sa nu ies cu fetele, sa nu cumparam 3 sticle de vin si sa le bem pe la coltul blocului:)). Cred ca majoritatea faceam lucruri de genul acesta, sau nu, dar sigur nu exista weekend in care sa nu iesi afara cu grupul sau cu vreun baiat.;;)
Doamne da frumos mai era si inca este pentru mine:D.Recunosc ca imi vine greu sa trec de perioada adolescentei. Mi-am dorit sa cresc doar pentru ca voiam sa ma lase mama mai mult afara, iar acum imi doresc sa intorc timpul!
Cu cat cresti apar si responsabilitatile 8-|. Mi-am dorit sa implinesc 14 ani doar pentru ca imi faceam buletin si era ceva woow:o, dar nu am avut la ce sa-l folosesc. Mi-am dorit sa fac 15 pentru ca imi doream sa merg intr-un club singura, m-am plictisit repede si de cluburi. Am implinitit si 16, am asteptat la fel de mult deoarece imi doream sa petrec mai mult timp cu prietenul; dupa 6 luni ne-am despartit si nu-mi mai placea sa stau prin "baruri":)).
Si asa a trecut timpul..dar adolescenta mea inca nu s-a terminat. Astept noi "jocuri", noi provocari si nu ma tem de nimic.Sunt o fire optimista si ma gandesc ca trebuie sa-mi petrec timpul cum stiu eu mai bine, deoarece anii adolescentei nu o sa-i aduca nimeni inapoi!