I can. I just knew I can .:)

Mi-e greu sa-mi găsesc cuvintele. Mi-e greu sa mă adun. Mă simt puţin pierdută...
Sunt bine, DA sunt bine. Deşi unele persoane punandu-se în locul meu nu cred ca ar fi .
Poate încă mă doare puţin. E ciudat cum nu mai am aceleaşi sentimente cand îl vad la cativa centimetri distanţa de mine. Dar e bine, am ajuns intr-un punct unde nu mă vedeam niciodată. Am ajuns sa mă desprind de trecut si de tot ce înseamnă I. Încă mai fac mici legături dar deja e de domeniul trecutului. Prezentul conteaza acum. Nu îmi doresc sa trăiesc in trecut. A fost frumos, dar e  gata.
Oricum nu mă vedeam cu o alta relaţie atat de curand. Mă gandeam ca nu o sa-mi uit deloc vechea relaţie. Ce-i drept mai tanjesc puţin, dar nu are rost. EL se comporta frumos. Mă simt bine în preajma sa, chiar si în preajma prietenilor lui. Îl cunosc de mai bine de 2 ani. A fost primul băiat care mi-a plăcut de la prima vedere. Era o dragoste copilăroasa. Si am rostit atunci ca roata se va întoarce si asa a fost. El e cel care a început sa mă caute. Parcă știa că nu mi-e bine.  Am avut momente cand îmi doream sa ne vedem dar si momente cand nu-mi doream sa renunţ la vechea iubire.
Dar e bine acum, zambesc si chiar nu mă uit cu regret peste trecut. Am iubit, am plans, am ras, am rănit si am fost ranită. Toate fac parte din viaţa.
Si uite-mă acum zambesc, fără lacrimi si suspine.
Îmi place felul sau de-a fi, niciodată supărat și tot timpul vesel. Îmi transmite si mie din veselia lui.

Voi încerca sa-mi păstrez mult timp relaţia actuala si promit ca nu voi mai face aceleaşi greşeli făcute în trecut !