DOR
Mă chinui de ceva timp să revin, să mai scriu câteva rânduri... dar am ajuns să le șterg, să le rescriu și să repet procesul de vreo cateva ori. Pff, parcă am uitat să scriu. Am uitat să-mi aștern gândurile pe "hârtie"...am uitat complet de locul meu de "joacă".. Când am creat aceast blog aveam doar 16 anișori. Eram o adolescentă naivă ce abia descoperea lumea. Și iată-mă după 9 ani de zile tot aici... Dar ceea ce sunt astăzi nu se compară cu copilul de la 16 ani, astăzi pot bifa atâtea experințe. Astăzi nu mai sunt doar o simplă adolescentă. Sunt un adult speriat de responsabilități și cred că mult mai speriat de tot ce urmează să se întâmple. Cu toate astea, tot astăzi, dupa aproximativ 7 ani de la ultima postare, mă simt stângace în locul în care cu câțiva ani în urmă îmi petreceam ore întregi.. Și tot astăzi îmi este cel mai dor de tine. Da, fix de tine. Ieri mi-a fost mai puțin dor decât mi-e astăzi, iar mâine îmi va fi mult mai dor decât imi este acum. N